răspundă la telefon pe balcon.
Atunci Antonio s-a uitat la mine.
— Mama ta vorbește mult, a spus zâmbind stânjenit.
Am pufnit fără să vreau.
— Nu știți nici jumătate.
El a rămas câteva secunde tăcut.
— Ea spune că tu ești supărată pe ea de mulți ani.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
— Pentru că m-a lăsat.
Antonio și-a lăsat încet paharul jos.
— În Italia… ea plângea des după tine.
Am râs amar.
— Nu suficient cât să vină acasă.
Nu știa ce să răspundă.
Nici eu nu mai aveam chef să continui.
În noaptea aceea, după ce au adormit toți, m-am dus în bucătărie să beau apă.
Și am auzit vocea mamei din sufragerie.
Vorbea cu Antonio, crezând că dormim.
— Nu înțeleg de ce e atât de rece cu mine.
— Pentru că suferă, a spus el încet.
Mama a tăcut puțin.
Apoi a oftat.
— Eu am făcut ce am putut.
M-am
Comments