Mama mi-a cheltuit toți banii strânși în zece ani de muncă în Italia ca să-i facă fratelui meu o nuntă cu 300 de invitați. Când i-am cerut socoteală, mi-a spus: „Tu te descurci, Ionuț! Fratele tău e mai slab și trebuie ajutat!”

mi-a spus. Acoperișul trebuie reparat, instalația electrică verificată și curtea curățată. Eu nu mai am putere să mă ocup. M-am gândit să-l închiriez, dar n-am găsit pe cineva în care să am încredere.

— Și ce legătură are asta cu mine?

— Vreau să-ți propun să-l folosești ca bază pentru o mică firmă de renovări. Nu-ți dau terenul și nu-ți promit vreo avere. Îți ofer spațiul fără chirie în primele șase luni, dacă îl pui la punct și îl întreții. După aceea stabilim o chirie pe care să ți-o permiți. Facem totul în scris.

Am rămas cu lingura în mână. Nu mă așteptasem la o asemenea propunere.

— Nea Sandu, eu n-am bani nici pentru materiale. Și nici nu știu dacă vreau să rămân în România.

— Nu trebuie să hotărăști astăzi. Dar știu cum lucrezi. Te-am văzut când ai reparat acoperișul mamei tale și când ai ajutat vecinii fără să ceri nimic. Iar