Mama mi-a cheltuit toți banii strânși în zece ani de muncă în Italia ca să-i facă fratelui meu o nuntă cu 300 de invitați. Când i-am cerut socoteală, mi-a spus: „Tu te descurci, Ionuț! Fratele tău e mai slab și trebuie ajutat!”

dacă ai rezistat zece ani pe șantierele din Italia, cred că poți conduce câteva lucrări și aici.

Nu mi-a cerut să-i răspund imediat. Mi-a arătat camera de oaspeți și mi-a spus că puteam dormi acolo câteva nopți, până îmi puneam gândurile în ordine.

În seara aceea, pentru prima dată după plecarea din casa părintească, am dormit într-un pat adevărat.

A doua zi am mers împreună să vedem atelierul. Era prăfuit, cu tencuiala căzută pe alocuri, dar avea o curte încăpătoare, acces pentru o dubă și suficient spațiu pentru scule. Am început instinctiv să calculez ce lucrări erau necesare.

— Acoperișul se poate repara. Pereții trebuie curățați, iar instalația electrică trebuie verificată de un electrician autorizat, i-am spus.

Nea Sandu a zâmbit.

— Vezi? Deja vorbești ca un om care are treabă.

Am acceptat să încercăm. Am stabilit în scris condițiile folosirii spațiului și ce lucrări urma să fac în schimbul perioadei fără