Mama mi-a cheltuit toți banii strânși în zece ani de muncă în Italia ca să-i facă fratelui meu o nuntă cu 300 de invitați. Când i-am cerut socoteală, mi-a spus: „Tu te descurci, Ionuț! Fratele tău e mai slab și trebuie ajutat!”

aveați dreptul să-mi luați economiile.

Mama a oftat.

— Iar începi cu banii? A fost nunta fratelui tău. Ce voiai, să-l lăsăm fără petrecere?

— Voiam să mă întrebați înainte să cheltuiți banii mei. Atât. Și vreau să știu exact unde au ajuns cei 65.000 de euro.

— Nu mai avem suma aceea, a spus Cătălin. Restaurantul, formația și restul au costat enorm. Dar am primit și daruri de la invitați.

M-am uitat direct la el.

— Atunci de ce nu folosești o parte din banii primiți la nuntă ca să-mi restitui ce ai cheltuit din economiile mele?

Cătălin a rămas tăcut. Mama s-a grăbit să intervină, spunând că tinerii aveau rate, cheltuieli și planuri de viitor.

— Și eu aveam planuri, mamă. Zece ani am avut un singur plan: să-mi cumpăr casa mea. Voi l-ați cheltuit într-o singură zi, fără să mă întrebați.

Le-am spus că nu mai acceptam explicația că fratele meu era