supraveghea lucrările.
Iar sfoara de la bocanc?
Se rupsese șiretul în ziua precedentă și pur și simplu nu-i păsase cum arăta în fața oamenilor veniți să râdă de el.
— Atunci de ce ai lăsat pe toată lumea să creadă că ești sărac? izbucni Iulia.
Victor o privi.
— Nu am lăsat pe nimeni să creadă nimic. N-am simțit nevoia să-mi prezint extrasul de cont oamenilor din sat.
Elena aproape că zâmbi.
Otilia însă nu râdea.
Privirea ei se mutase spre oamenii cu mapele.
— Și dumnealor cine sunt?
Unul dintre ei răspunse:
— Reprezentăm compania care renegociază contractele de furnizare pentru sezonul următor.
Fața Otiliei se schimbă.
Fabrica la care lucra depindea de acele contracte.
— Victor, începu ea imediat, poate că ieri ne-am înțeles greșit…
Elena se uită la femeia care, cu mai puțin de douăzeci și patru de ore înainte, îl numise cerșetor.
Victor ridică o mână.
— Afacerile nu au legătură cu
Comments