existat internări, analize și momente de teamă, dar și vești încurajatoare. Nu am pretins niciodată că totul devenise simplu.
Într-o dimineață de primăvară, am primit de la Linda o fotografie cu Oliver în curtea casei bunicului său. Purta o jachetă albastră și ținea în mână o minge de baseball.
Mesajul spunea:
„Astăzi a avut destulă energie să se joace afară aproape douăzeci de minute. Pentru alți copii poate părea puțin. Pentru noi a fost o zi extraordinară.”
Am privit fotografia mult timp.
Apoi i-am răspuns:
„Spune-i că Mary este foarte mândră de el.”
În aceeași seară, am scos din sertar desenul pe care mi-l dăduse Oliver. Îl înrămasem și îl așezasem pe birou, lângă fotografia lui Robert.
Pe hârtie se vedeau încă cele două femei din avion și soarele mare desenat deasupra lor.
M-am gândit cât de aproape fusesem să transform o întâmplare neplăcută într-o amintire de care să mă
Comments