pleci.
Adevărata conversație a venit mai târziu.
Cu fiicele mele.
Am intrat în camera Valeriei.
Sofia era și ea acolo, cu iepurașul în brațe.
M-am așezat pe podea în fața lor.
— Vreau să vă cer iertare.
Valeria mă privi atent.
— Renata nu se mai întoarce?
— Nu.
— Niciodată?
— Nu va mai locui aici și nu va mai avea grijă de voi.
Sofia întrebă:
— Pentru că a fost rea?
Am inspirat.
— Pentru că v-a tratat într-un mod în care niciun adult nu are voie să vă trateze. Și pentru că eu trebuia să observ mai repede.
Valeria își coborî privirea.
— Am încercat să-ți spun.
Cuvintele acelea m-au lovit.
— Știu.
— Dar erai mereu ocupat.
— Știu.
Mi-au dat lacrimile.
— Și nu există nicio scuză pentru asta.
Nu le-am promis că nu voi mai munci.
Nu le-am promis că voi fi acasă în fiecare minut.
Le-am promis ceva ce puteam respecta.
— De acum înainte, dacă
Comments