Muncitorul și-a ascuns repede pâinea cu pateu când și-a văzut patronul venind spre el. Era convins că va fi certat. Dar când omul de afaceri s-a oprit în fața lui și a văzut ce mânca, a făcut ceva ce i-a lăsat pe ceilalți muncitori fără cuvinte…

el fusese montată o masă lungă, iar la prânz au venit recipiente cu ciorbă caldă, fel principal și pâine proaspătă.

— Băieți, la masă! a strigat șeful de echipă.

Marcel a zâmbit.

Daniel își ținuse cuvântul.

Și nu fusese o măsură pentru o săptămână sau două.

Masa caldă a rămas.

Din când în când, Daniel venea pe șantier la ora prânzului.

Dar acum nu mai stătea deoparte, cu telefonul în mână.

Își lua o farfurie și se așeza printre muncitori.

Într-o zi, un partener de afaceri care îl însoțea l-a privit surprins.

— Chiar mănânci aici cu angajații?

— Da.

— Nu crezi că pierzi din autoritate dacă devii prea apropiat de ei?

Daniel și-a lăsat lingura jos.

S-a uitat spre oamenii care râdeau la masă, apoi spre Marcel.

— Autoritatea pe care o pierzi pentru că te așezi lângă oameni n-a fost respect niciodată. A fost doar frică.

Marcel a auzit cuvintele.

Și nu