că o despărțire și mutarea copiilor într-o altă țară trebuiau tratate în mod legal și responsabil, nu printr-o plecare secretă într-o seară de sâmbătă.
Au urmat luni dificile.
Discuții.
Avocați.
Un program temporar pentru copii.
Apoi procedurile necesare pentru separare și stabilirea modului în care urmau să împartă responsabilitățile părintești.
Nu a fost rapid.
Și nu a fost frumos.
Dar copiii nu au dispărut peste noapte din viața niciunuia dintre părinți.
Într-o după-amiază, câteva săptămâni mai târziu, Andreea veni singură la mine.
— Pot să intru?
Am lăsat-o.
Se așeză la aceeași masă unde Matei mă întrebase dacă urma să locuiască la mine.
— Vreau să-mi cer scuze.
Am așteptat.
— Nu pentru că voiam să plec de lângă Mihai. Încă cred că despărțirea este alegerea corectă.
— Este viața voastră.
— Știu.
Își împreună mâinile.
— Vreau să-mi cer scuze pentru copii. Și pentru ce ți-am făcut ție.
— Să-mi lași trei copii la ușă?
Dădu
Comments