— Nu te mai preface că ești bolnavă! Ai două mâini și două picioare. Te muți în camera de la subsol sau pleci din casa mea! Marius a rostit cuvintele în timp ce îi lua soacrei sale perna de pe canapea și o arunca pe fotoliul de lângă ușă

Alina a intrat în camera mamei sale și a închis ușa.

— De ce nu mi-ai spus că te simți atât de rău?

Doina a privit-o cu tristețe.

— Ți-am spus, Alina. Ți-am spus că mă doare și că mi-e frică să cobor singură. Tu ai auzit cuvintele, dar ai fost atât de preocupată să nu-l superi pe Marius, încât n-ai mai ascultat ce încercam să-ți explic.

Alina a început să plângă. Știa că mama ei avea dreptate. De fiecare dată când Marius se plângea, îi cerea Doinei să mai aibă răbdare. Își spusese că lucrurile se vor liniști, că mama se va recupera și că nu va trebui să ia o decizie dificilă în căsnicia ei.

Dar amânase totul până când propria mamă ajunsese să-și facă bagajele, de teamă să nu fie obligată să doarmă într-o cameră nepotrivită.

— Îmi pare rău, mamă.

Doina nu a îmbrățișat-o imediat. Nu pentru că nu