“Nu veni la petrecere îmbrăcat ca un zidar!” i-am spus soțului meu, când a apărut la ușa restaurantului cu pantalonii de lucru și bocancii plini de praf. Iustin s-a oprit cu o geantă de scule în mână. Se întorsese direct de pe șantier, după o zi întreagă de muncă, și venise să mă ia la petrecerea organizată de firma la care lucram.

fie rușine cu mine.

Această propoziție m-a urmărit mult timp.

La câteva luni după ce începusem să lucrez împreună, am fost invitați la o petrecere organizată de foștii mei colegi. De data aceasta, când m-au întrebat ce face soțul meu, nu am mai schimbat subiectul.

— Iustin conduce o firmă de construcții. Este zidar de meserie și a muncit ani întregi ca să ajungă aici.

Una dintre fostele mele colege a zâmbit ironic.

— Deci tot cu mistria a rămas?

Am privit-o calm.

— Da. Și datorită meseriei lui are astăzi propria firmă și oameni care au încredere în el. Nu văd nimic rușinos în asta.

Nu am mai simțit nevoia să explic nimic.

În seara aceea, când am ajuns acasă, Iustin mi-a spus că observase schimbarea.

— Nu mai încerci să pari altcineva.

— Am înțeles că am fost nedreaptă cu tine. Dar nu vreau să crezi că acum te respect doar pentru că