Părea din ce în ce mai neliniștită.

de tăcută. Câteva rude se opriseră în prag și ne urmăreau cu atenție.

Lidia s-a uitat la urnă, apoi la oamenii adunați lângă ușă.

Și în acel moment am înțeles ceva tulburător.

Nu erau îngrijorați doar pentru că adusesem acasă cenușa unei persoane.

Erau îngrijorați de ceea ce aș fi putut afla înainte să mă întorc.

— David, am repetat, ce s-a întâmplat cu adevărat și cu cine?

Ginerele meu a privit-o pe mama lui, apoi urna așezată pe masa din bucătărie. Lidia își frământa mâinile atât de tare încât inelul de pe deget îi lăsase o urmă roșie. În jurul nostru, rudele se prefăceau că își pregătesc cafeaua, dar nimeni nu mai vorbea.

— Cred că ar trebui să discutăm în particular, a spus David.

— Cred că ar trebui mai întâi să-mi explicați de ce ați transformat casa mea într-o pensiune fără să mă întrebați. După aceea, putem discuta și despre