ascundem.
A oftat.
— Tata voia să-i lase ceva lui Andrei. Eu eram furioasă. El plecase, iar eu rămăsesem să am grijă de părinți. Mi se părea nedrept să primească jumătate din avere după atâția ani în care nu fusese acolo.
Am ascultat-o fără să o întrerup. Era prima dată când vorbea deschis despre resentimentele care o urmăreau de atâta timp. Dar faptul că se simțise nedreptățită nu explica de ce familia ascunsese existența lui Andrei sau de ce apăruseră întrebări privind testamentul.
— Și ce ai făcut, Lidia?
A privit pe fereastră.
— Am fost de acord cu soțul meu să nu-i spunem lui Andrei despre moartea tatei decât după ce se încheiau formalitățile. Mi-am spus că era mai simplu așa. Că oricum nu ar fi venit.
— Și testamentul?
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Soțul meu s-a ocupat de documente. Eu am semnat ce mi-a pus în față. Știam că tata
Comments