țin.
Sergio mi-a atins ușor brațul.
— Gaby, vrei să ne așezăm?
Am încuviințat.
I-am invitat în grădină, nu în casă. Sergio a adus patru pahare cu apă, iar tata s-a așezat cu grijă pe un scaun, de parcă purta pe umeri o greutate uriașă.
Mama a rămas în picioare.
— Nu înțeleg de ce trebuie să ne umilim în felul acesta. Suntem părinții ei.
— Tocmai de aceea ar fi trebuit să fim sinceri de la început, a răspuns tata.
Mi-am împreunat mâinile pe masă.
— Cât de gravă este situația?
— Am pierdut casa, economiile și aproape toate investițiile. Avem încă datorii pe care încerc să le renegociez.
— Și unde ați locuit în ultimele luni?
— Într-un apartament închiriat. Dar contractul s-a încheiat, iar proprietarul nu a vrut să-l prelungească.
Am privit spre mama.
— De ce nu m-ați sunat și nu mi-ați spus adevărul?
— Pentru că nu aveam de gând să cerșesc de la
Comments