propria mea fiică, a răspuns ea.
— Dar ai venit să-mi ceri o parte din averea soțului meu.
— Averea voastră! m-a corectat ea. Ești fiica noastră. Este normal să ne ajuți.
Atunci tata și-a dus mâinile la față.
— Patricia, te rog. Lasă-mă să termin.
L-am privit.
— Mai este ceva?
A dat din cap.
— Da, Gabriela. Și acesta este lucrul pentru care îmi este cel mai rușine.
Mi s-a făcut frig, deși afară era cald.
— Ce anume?
Tata a scos din buzunarul hainei un plic vechi, îndoit la colțuri.
— Am vrut să-ți dau asta de foarte mult timp.
Pe plic era scris numele meu.
Am recunoscut imediat scrisul tatălui meu.
— Ce este?
— O scrisoare pe care am scris-o la două luni după nunta ta.
Am ridicat privirea.
— La două luni după nuntă?
— Da.
— Dar nu am primit-o niciodată.
Tata și-a coborât ochii.
— Pentru că nu am avut curajul să o trimit.
Mama
Comments