dacă am terminat cu formalitățile, arată-ne camerele. Suntem obosiți după drum.
M-am așezat în fața ei.
— Nu intra, mamă. Încă nu am stabilit de ce sunteți aici.
— Gabriela, nu mă face să stau în prag ca pe o străină!
Am simțit un val de tristețe.
— Paisprezece ani m-ai tratat ca pe o străină. Nu eu am început asta.
Fața mamei s-a înăsprit.
— Nu mai dezgropa trecutul. Oamenii maturi știu să ierte.
Sergio și-a sprijinit ambele mâini pe baston.
— Iertarea nu este același lucru cu a primi pe cineva în casă fără să existe o înțelegere, a spus el.
Mama l-a ignorat.
— Gabriela, am auzit că firma voastră valorează o avere. Aveți o casă uriașă și bani suficienți pentru mai multe vieți. Nu vă cerem mare lucru.
Am privit spre cele trei valize.
— Atunci am o singură întrebare.
Mama a oftat.
— Spune odată.
— Dacă Sergio ar fi rămas un fost militar
Comments