Pe marginea unui pat îngust, acoperit cu o cuvertură veche, stătea o femeie în vârstă. Avea părul alb, prins într-un coc mic, și purta un cardigan maro peste o rochie înflorată. Lângă picioarele ei se afla o valiză albastră, cu mânerul ridicat, de parcă aștepta de ore întregi să vină cineva să o ia.

trebuie lămurită situația. Am contactat serviciul de asistență socială și am cerut sfaturi juridice.

Vocea lui Ilie s-a schimbat.

— De ce ați făcut asta?

— Pentru că am găsit o femeie de optzeci și doi de ani abandonată într-o cameră.

— Nu am abandonat-o! Aveam de rezolvat niște probleme!

— Atunci de ce nu ați răspuns la telefon?

Ilie nu a răspuns.

— Și încă ceva, a continuat Irina. Sora mamei dumneavoastră este aici.

— Ana?!

Tonul lui a devenit brusc aspru.

— Cine v-a dat voie să o chemați?

— Mama dumneavoastră a fost de acord să o contactăm.

— Ascultați-mă bine. Nu vă băgați în problemele familiei mele.

— Nu m-aș fi băgat dacă nu ați fi lăsat-o în casa pe care mi-ați vândut-o.

Ilie a închis telefonul.

În acea seară, Irina a discutat cu Mariana și cu Ana despre ce ar fi mai bine pentru Elena. Bătrâna era încă tulburată și nu voia să plece nicăieri