Pe marginea unui pat îngust, acoperit cu o cuvertură veche, stătea o femeie în vârstă. Avea părul alb, prins într-un coc mic, și purta un cardigan maro peste o rochie înflorată. Lângă picioarele ei se afla o valiză albastră, cu mânerul ridicat, de parcă aștepta de ore întregi să vină cineva să o ia.

te iert acum. Dar știu că nu vreau să plec nicăieri cu tine până nu înțeleg ce s-a întâmplat.

Ilie a încercat să protesteze, însă Ana i-a spus calm că sora ei avea dreptul să decidă unde dorește să locuiască și că situația urma să fie clarificată cu ajutorul specialiștilor.

În cele din urmă, Ilie a plecat.

După mai multe săptămâni de verificări și discuții, lucrurile au început să se limpezească. Documentele au arătat că Elena îi transferase proprietatea fiului ei printr-un act care nu îi rezerva în mod expres un drept de locuire pe viață.

Totuși, împrejurările în care fusese făcut transferul și modul în care Ilie își tratase mama ridicau întrebări ce necesitau evaluare juridică. Avocatul Elenei a analizat posibilitatea contestării actului, iar Irina a primit consiliere separată pentru a-și proteja drepturile de cumpărătoare.

Nimeni nu putea garanta rezultatul unui eventual proces. Irina a înțeles că ar fi