Pe marginea unui pat îngust, acoperit cu o cuvertură veche, stătea o femeie în vârstă. Avea părul alb, prins într-un coc mic, și purta un cardigan maro peste o rochie înflorată. Lângă picioarele ei se afla o valiză albastră, cu mânerul ridicat, de parcă aștepta de ore întregi să vină cineva să o ia.

venit băiatul meu.

Mariana a ascultat povestea, a notat informațiile și a întrebat-o despre medicamente, venituri și rude.

Atunci a ieșit la iveală un detaliu pe care Irina nu îl știa.

Elena avea o soră mai mică, Ana, care locuia într-un sat din apropiere. Nu mai vorbiseră de aproape trei ani, după o ceartă provocată de Ilie.

— Mi-a spus că Ana vrea să-mi ia casa, a explicat bătrâna. Și că ar fi mai bine să nu mai am legături cu ea.

Mariana a întrebat dacă își amintea numărul de telefon al surorii.

Elena a clătinat din cap.

— Dar am o agendă veche. Dacă Ilie nu a aruncat-o, ar trebui să fie în sertarul noptierei.

Irina a adus agenda.

Era mică, cu copertă verde și pagini îngălbenite. Printre numerele scrise cu pixul, au găsit un nume subliniat de două ori: „Ana — sora mea”.

Mariana a sunat.

O femeie a răspuns după