a continuat recuperarea.
Au existat progrese.
Au existat și perioade dificile.
Uneori avea nevoie de cârje.
Alteori folosea alte dispozitive de sprijin, în funcție de activitate și de recomandările specialiștilor.
Dar Alexandru nu îi mai măsura copilăria în pași.
***
Învățase să se bucure de alte lucruri.
De prima zi de școală.
De prietenii pe care Matei și-i făcea.
De poveștile pe care le inventa.
De întrebările lui nesfârșite.
De serile în care adormeau amândoi pe canapea, cu o carte deschisă între ei.
***
Luiza a rămas o persoană importantă în viața familiei.
Nu pentru că ar fi avut puteri miraculoase.
Nu pentru că ar fi vindecat o boală.
Ci pentru că îi oferise unui copil răbdare, încurajare și afecțiune într-o perioadă în care avea mare nevoie de ele.
***
Iar Alexandru nu a uitat niciodată ziua în care venise acasă mai devreme.
Ziua în care găsise o tânără menajeră îngenuncheată pe podea,
Comments