— Pentru că atunci când merg mai bine, poate n-o să mai trebuiască să muncești atât de mult ca să-mi cumperi tratamente, a șoptit Matei.

lângă un băiețel cu cârje mov.

Ziua în care se așteptase să descopere o problemă.

Dar descoperise un adevăr despre propria familie.

***

Alexandru Ionescu avea bani suficienți pentru a cumpăra aproape orice. Dar nu putea cumpăra timpul pe care îl pierduse departe de fiul său.

Luiza nu era medic și nu avea soluții miraculoase. Era o femeie care înțelesese că un copil are nevoie să fie ascultat, încurajat și iubit, indiferent de limitele lui fizice.

Iar Matei nu trebuia să învețe să meargă fără cârje pentru a merita dragostea tatălui său.

Trebuia doar să fie copil.

În cele din urmă, cel mai mare progres nu fusese măsurat în minutele petrecute în picioare sau în numărul de pași făcuți.

Fusese momentul în care un tată înțelesese că fiul lui nu avea nevoie de un milionar care să-i ofere totul, ci de un părinte care să fie acolo.