onLeave a Comment on Pentru câteva secunde, nu am reușit să scot niciun cuvânt. În spatele nostru se auzeau zgomotele bucătăriei, clinchetul farfuriilor și vocile bucătarilor, dar toate păreau să vină de foarte departe. Mă uitam la Lucia și încercam să înțeleg dacă auzisem bine. Propriul meu fiu, copilul pe care îl crescusem singur după moartea soției mele, ar fi putut să-mi facă rău? 
distrus în numele acelei iubiri.
Am coborât copilul pe iarbă, iar Victor a pornit din nou spre mama lui, cu pași mici și nesiguri.
De data aceasta, nu a mai căzut.
Iar eu l-am privit mergând înainte, spre o viață în care speram să nu fie niciodată nevoit să se teamă de oamenii care ar trebui să-l protejeze.
Comments