“Pentru mama am avut 3.000 de lei. Pentru tine, am uitat.” mi-a spus soțul meu, în timp ce îi punea mamei lui pe deget un inel de aur, chiar în ziua în care împlineam cincisprezece ani de căsnicie.

pe masă, lângă cutia goală în care păstrasem cerceii.

— Daniela, știu că nu pot să repar ce am făcut cu un cadou. Am greșit că am uitat de noi și că am pus nevoile mamei înaintea căsniciei noastre. Dar mai ales am greșit că am crezut că pot hotărî singur ce fac cu lucrurile tale.

Nu i-am răspuns imediat.

— Nu vreau să-mi cumperi un alt inel sau altă bijuterie. Vreau să nu mai existe lucruri ascunse între noi. Dacă mama ta are nevoie de ajutor, discutăm împreună. Dacă eu am nevoie de ceva, vreau să conteze la fel de mult.

A încuviințat.

În următoarele luni, Cătălin a început să fie mai atent la lucrurile pe care le stabilisem împreună. A discutat cu Victoria despre cheltuielile ei și au făcut un plan pentru achitarea datoriei rămase. Nu i-a mai oferit cadouri scumpe și nu a mai folosit banii noștri fără să