Portiera mașinii de poliție s-a trântit în urma mea cu un zgomot metalic. Șeriful Dalton Vasile s-a așezat la volan, în timp ce tânărul său ajutor, un polițist de aproximativ douăzeci și cinci de ani, a ocupat locul din dreapta. Eu am rămas pe bancheta din spate, cu mâinile încătușate și cu încheieturile dureroase.

aceasta este problema, domnule șerif. Nu ar fi trebuit să conteze cine sunt.

Nu a răspuns.

— Dacă aș fi fost o femeie fără bani, fără avocat și fără o funcție importantă, m-ați fi tratat diferit?

Și-a ferit privirea.

Nu aveam nevoie de răspuns.

Înainte să plec, am solicitat documentele disponibile referitoare la reținerea mea și am cerut informații despre procedura oficială de depunere a unei plângeri. Andrei mi-a oferit datele necesare și a consemnat faptul că solicitasem păstrarea înregistrărilor.

La ieșire, tânărul m-a ajuns din urmă.

— Doamnă Dumitrescu, pot să vă spun ceva?

M-am oprit.

— Desigur.

— Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.

— Nu dumneavoastră m-ați arestat.

— Știu. Dar am fost acolo și nu am intervenit când ar fi trebuit.

Am privit spre el.

— De ce?

Andrei a ezitat.

— Pentru că mi-a fost frică. Șeriful a concediat sau a forțat să plece mai mulți colegi care l-au contrazis. Unii au