Tu ai fost cel care nu voia să audă.
A rămas cu privirea spre parcarea restaurantului.
— Eu am muncit în port toată viața. Știu cât de grea este meseria asta. Nu mi-am dorit să treci prin ce am trecut eu.
— Atunci puteai să-mi spui că îți este teamă pentru mine. Nu că femeile n-au ce căuta pe nave și că îmi fac familia de râs.
— Așa am fost crescut, Cristina. Pe vremea mea, lucrurile erau altfel.
— Știu. Dar au trecut treizeci și șase de ani, tată. Eu am crescut, am muncit, am luat decizii grele. Iar tu ai continuat să mă tratezi ca pe fata de șaptesprezece ani care nu te-a ascultat.
Tata și-a trecut palma peste față.
— Mihaela a fost mereu aproape. Tu erai plecată. Uneori treceau luni fără să vii acasă.
— Pentru că aveam obligații. Nu pentru că nu vă iubeam. Și când reușeam să vin, mă întrebai
Comments