Șeful meu m-a rugat să-i însoțesc fiica la balul de absolvire

ce te-ai născut, l-am mai căutat o dată. I-am trimis o fotografie cu tine. Nu mi-a răspuns niciodată.

Georgiana avea lacrimi în ochi.

— Nu știam nimic despre asta.

— Nu este vina ta, draga mea, i-a spus mama.

Am privit fotografia cu mine copil.

— Și cum a ajuns să mă angajeze?

Mama a oftat.

— Asta nu știu. Dar în urmă cu doi ani am primit un telefon de la el.

Am ridicat brusc capul.

— Ce telefon?

— Mi-a spus că aflase că am doi copii și că treceam printr-o perioadă grea. M-a întrebat dacă ai nevoie de serviciu.

— Și tu?

— I-am spus să ne lase în pace.

Am simțit cum mă cuprinde furia.

— Dar nu ne-a lăsat.

— Nu, a șoptit mama.

Am privit-o lung.

— Știai că lucrez pentru el?

Mama și-a acoperit fața cu mâinile.

— Am aflat după câteva luni. Când mi-ai spus numele firmei, am înțeles. Dar erai atât de fericit

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy