Scrisoarea era adresată domnului Șerban și fusese scrisă cu aproape douăzeci de ani în urmă.
Primele rânduri m-au făcut să încremenesc.
„Victor, nu-ți cer să te întorci la mine. Nu-ți cer nici bani. Dar trebuie să știi că am născut un băiat. Îl cheamă Bogdan.”
Am citit propoziția de trei ori.
Victor Șerban.
Șeful meu.
Omul pentru care lucram de un an și jumătate.
Omul care mă chemase în birou și îmi ceruse să-i însoțesc fiica la bal.
— Nu, am spus încet. Nu poate fi adevărat.
— Bogdan, îmi pare rău.
— Mama mi-a spus că tata a plecat înainte să mă nasc. Că nu a vrut să aibă nimic de-a face cu noi.
Georgiana a coborât privirea.
— Poate că nu ți-a spus toată povestea.
Am simțit o furie pe care nu o mai trăisem niciodată. Nu știam dacă să fiu supărat pe mama, pe șeful meu sau pe fata care tocmai
Comments