nu-și permite apă caldă.
Tăcere.
Liliana se întoarse spre dormitor.
— Unde pleci? întrebă Sorin.
— La serviciu.
— Trebuie să discutăm.
— Voi trebuie să discutați.
Își luă geanta.
— Eu am spus aseară tot ce aveam de spus. De acum înainte, fiecare își plătește partea.
Irina râse nervos.
— Și ce crezi că o să faci? O să locuiești gratis în casa mea?
Liliana se opri.
— Nu.
Pentru prima dată, zâmbi.
— Tocmai de aceea mă mut.
Sorin se ridică brusc.
— Ce?
— Apartamentul bunicii mele este al meu. Contractul chiriașilor expiră luna viitoare și deja le-am spus că nu îl voi prelungi.
Irina rămase nemișcată.
— Ai plănuit asta?
— De câteva săptămâni.
— Pe ascuns?!
Liliana o privi.
— Nu. În liniște. Este o diferență.
În seara aceea, Sorin veni după ea la laborator.
O așteptă afară.
— Putem vorbi?
Liliana era obosită.
Dar acceptă.
Se așezară într-o cafenea.
— Nu știam, spuse el.
— Ce anume?
— Cât plăteai.
— Asta nu






Comments