numise cândva „bănuții Lilianei”.
La sfârșitul primei luni, veni acasă cu bonurile într-un plic.
— Aveai dreptate.
Liliana ridică privirea.
— Despre ce?
— Despre tot ce plăteai.
— Nu vreau să am dreptate, Sorin.
— Știu.
— Vreau să nu mai fiu tratată ca și cum contribuția mea nu există.
Dar problema dintre ei era mai profundă decât banii.
Liliana se mută în apartamentul ei imediat ce acesta deveni disponibil.
Singură.
Sorin rămase temporar cu mama lui.
Nu pentru că Liliana îl pedepsise.
Ci pentru că îi spusese foarte clar:
— Nu vreau să mutăm aceeași căsnicie într-o altă adresă.
Dacă voia să continue relația, trebuia să se schimbe ceva real.
Sorin începu consiliere individuală.
Nu pentru a învăța să-și urască mama.
Ci pentru a învăța să pună limite fără să simtă că o trădează.
Irina, în schimb, fu furioasă.
În prima lună îl suna pe Sorin de fiecare dată când apărea o problemă.
— S-a stricat
Comments