perfectă.
Dar într-o duminică, aproape un an mai târziu, veni la apartamentul Lilianei.
Avea în mână un plic.
— Ce este?
— Banii.
— Care bani?
Irina își coborî privirea.
— Am calculat o parte din ce mi-ai trimis în ultimii ani.
Liliana nu luă plicul imediat.
— Nu vreau să-mi cumperi iertarea.
— Nu încerc.
Irina inspiră adânc.
— Am profitat de tine.
Era probabil cea mai grea propoziție pe care o spusese vreodată.
— Și m-am purtat urât pentru că mă deranja că fiul meu avea o viață în care eu nu mai eram persoana principală.
Liliana o privi.
— Eu nu am vrut niciodată să-ți iau fiul.
— Știu acum.
— Și nici tu nu trebuia să-mi iei soțul.
Irina încuviință.
Nu s-au îmbrățișat.
Nu era nevoie.
Sorin s-a mutat înapoi cu Liliana abia după mai bine de un an.
De data aceasta într-un apartament care era doar al lor.
Au deschis un cont comun pentru cheltuielile comune
Comments