Soacra mea avea un obicei care mă scotea din minți: lingea lingura cu care gusta mâncarea și apoi o băga înapoi în oală, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Am rugat-o de zeci de ori să se oprească, mai ales când era vorba despre mâncarea băiețelului nostru de patru ani. Dar într-o zi, deși era răcită și tușea, am surprins-o făcând același lucru cu supa copilului.

cu mama ta. Vreau doar să știu că suntem de aceeași parte când este vorba despre copilul nostru.

— Suntem, mi-a răspuns.

În dimineața aceea am aruncat supa în care Diana introdusese lingura și am pregătit altceva pentru Matei.

Când băiețelul s-a trezit, a întrebat imediat de bunica lui.

— Se odihnește puțin, i-a explicat Mihai.

— Mai este bolnavă?

— Da, dragule.

Matei a fugit în camera lui și s-a întors cu ursulețul preferat.

— Pot să i-l dau? Pe mine mă ajută când sunt bolnav.

Mihai a zâmbit.

— Îl lăsăm la ușa ei, ca să nu răcești și tu.

Câteva minute mai târziu, ursulețul era așezat în fața camerei de oaspeți, lângă un desen făcut de Matei.

În următoarele două zile, Diana a ieșit foarte puțin din cameră. Mihai i-a dus ceai și mâncare în vase separate, iar noi am lăsat-o să se odihnească.

În a treia zi, când începuse să se simtă