lucru pe care îl ignoram îi transmitea Lidiei același mesaj:
Poți merge puțin mai departe data viitoare.
În seara aceea mersese prea departe.
Și o făcuse în fața tuturor.
— Plec, spuse ea. Dar să nu mă mai cauți niciodată!
David nu o opri.
Lidia își luă geanta.
Înainte să plece, mă privi.
— Sper că ești mulțumită.
Aveam încă urme de cremă în păr.
Am răspuns:
— Nu. Era ziua mea. Mi-aș fi dorit doar să mă pot bucura de ea.
Pentru o secundă nu mai avu nimic de spus.
Apoi plecă.
După ce ușa restaurantului se închise, se lăsă o liniște apăsătoare.
M-am uitat la invitați.
Îmi venea să plec.
Să-mi iau geanta.
Să merg acasă.
Să mă închid în dormitor și să nu mai văd pe nimeni.
Atunci fiica mea cea mare veni spre mine.
Avea treisprezece ani.
Ținea în mână un șervețel.
— Mamă?
— Da?
— Putem să-ți reparăm machiajul.
Aproape
Comments