cerut dobândă.
Nu am transformat situația într-un război între familii.
Dar nici n-am pretins că nu se întâmplase nimic.
Câteva săptămâni mai târziu, Linda m-a invitat la cafea.
Doar pe mine.
— Am fost foarte supărată pe mama ta, mi-a spus.
— Știu.
— Pentru că m-a făcut să mă simt ca un hoț.
Am privit-o câteva secunde.
— Mama nu te-a numit niciodată așa.
Linda a coborât ochii.
— Știu.
Asta era tot ce trebuia spus.
După o vreme, a continuat:
— Când Daniel era mic, am făcut mereu sacrificii pentru el. Cred că am început să văd banii pe care i-am dat pentru nuntă ca pe încă un lucru pentru care, într-un fel, mi se datora ceva.
— Dar nu ni-ai spus asta înainte.
— Nu.
— Dacă spuneai că banii erau un împrumut, am fi decis dacă îi acceptăm.
— Știu.
Pentru prima dată de la nuntă, și-a cerut scuze.
Nu o scuză de genul „îmi pare
Comments