în fotografiile mamei mele.
⠀
Mi-am mușcat buza ca să nu izbucnesc în plâns.
⠀
— Mătușa Clara, de ce ești tristă?
⠀
— Nu sunt tristă, scumpa mea. Sunt doar foarte emoționată.
⠀
Elena s-a întors și m-a îmbrățișat.
⠀
— Atunci te iubesc eu până îți trece.
⠀
Am strâns-o la piept.
⠀
Nu știam cum supraviețuisem cinci ani fără ea.
⠀
Dar știam că nu voiam să pierd nicio clipă din ceea ce urma.
⠀
Situația legală era însă complicată.
⠀
Nora și Tudor erau părinții ei adoptivi, iar Elena începuse deja să se simtă în siguranță alături de ei.
⠀
Nu puteam pur și simplu să o iau acasă.
⠀
Și, oricât de mult mă durea, nici nu voiam să o smulg din singura familie stabilă pe care o cunoscuse în ultimul timp.
⠀
Am discutat cu un psiholog specializat în adopție și cu avocatul.
⠀
Am hotărât împreună că Elena trebuia să afle adevărul treptat, într-un mod potrivit vârstei ei, fără să
Comments