Sora mea a adoptat o fetiță de cinci ani pentru că nu putea avea copii

fie obligată să aleagă între noi.

⠀

Au trecut câteva luni.

⠀

Am început să petrecem tot mai mult timp împreună.

⠀

Mergeam în parc, desenam, găteam prăjituri și citeam povești înainte de culcare.

⠀

Într-o după-amiază, după o discuție pregătită împreună cu psihologul, Nora i-a explicat Elenei că eu eram femeia care o adusese pe lume.

⠀

Fetița m-a privit lung.

⠀

— Adică tu ești mama din burtică?

⠀

Mi-au dat lacrimile.

⠀

— Da, iubita mea.

⠀

— Și de ce nu ai venit să mă iei?

⠀

A fost cea mai grea întrebare pe care o auzisem vreodată.

⠀

M-am apropiat de ea.

⠀

— Pentru că mi s-a spus că nu mai trăiești. Eu nu am știut unde ești. Te-am iubit în tot acest timp, chiar dacă nu știam că te pot găsi.

⠀

Elena s-a gândit câteva clipe.

⠀

— Și Nora e tot mama mea?

⠀

Nora a început să plângă.

⠀

Am zâmbit printre lacrimi.

⠀

— Da, scumpa mea. Nora și Tudor sunt părinții

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy