Sora mea a umilit-o pe mama în fața întregii familii și i-a spus că nu mai are dreptul să decidă nici măcar cine îi trece pragul. Eu am încercat s-o apăr, dar mama m-a oprit cu un gest. Apoi, a cerut tuturor să se așeze.

October 22, 2026 Cristian T.Inedit

Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Lidia a încetat să-și mai încrucișeze brațele când a văzut că mama nu se grăbea să scoată ceva din geantă, ci căuta cu grijă, de parcă voia să se asigure că nu uitase nimic.

Mariana a scos o cheie veche, legată de un breloc de lemn, și a așezat-o pe masă. Apoi a scos un carnețel cu coperți albastre, tocite la colțuri, pe care îl păstra de ani buni într-un sertar din dormitor.

— Ce-i cu vechiturile astea? a întrebat Lidia, încercând să zâmbească. Dacă ai vrut să ne arăți că ai cheile de la casă, le știm cu toții.

— Nu te grăbi, i-a răspuns mama. Astăzi ai spus că vrei să verifici fiecare ban pe care îl cheltuiesc și să hotărăști cine îmi trece pragul. Înainte să discutăm despre ce vei face tu cu viața mea, vreau să lămurim ce ai făcut tu în ultimii ani.

Am privit-o nedumerită. Nu știam ce conținea carnețelul și nici de ce cheia părea atât de importantă. Lidia, în schimb, își pierduse zâmbetul. S-a uitat la obiectele de pe masă, apoi la mama.

— Nu înțeleg despre ce vorbești.

— Ba înțelegi. Doar că ai sperat că n-o să mai aduc niciodată vorba.

Mama a deschis carnețelul. Paginile erau pline de date, sume și însemnări făcute cu scrisul ei ordonat. Nu erau socoteli despre cumpărăturile zilnice, cum își imaginase Lidia. Erau cheltuieli mai vechi, notate cu răbdare, de-a lungul mai multor ani.

— Îți amintești când ai renovat apartamentul și mi-ai spus că ai nevoie de bani numai pentru două luni? a întrebat-o mama.

— I-am dat înapoi, a răspuns Lidia repede.

— O parte. Nu toți.

Mi-am întors privirea spre sora mea. Știam că avusese dificultăți financiare cu câțiva ani în urmă, dar Lidia ne spusese că își