Sora mea a umilit-o pe mama în fața întregii familii și i-a spus că nu mai are dreptul să decidă nici măcar cine îi trece pragul. Eu am încercat s-o apăr, dar mama m-a oprit cu un gest. Apoi, a cerut tuturor să se așeze.

rezolvase singură problemele. Nu știam că mama o ajutase cu bani și nici că împrumutul rămăsese în mare parte nerestituit.

Mariana a întors câteva pagini.

— Când ai avut nevoie de bani pentru mașină, ți-am dat din economiile mele. Când ai rămas în urmă cu ratele, am plătit două luni în locul tău. Când ai spus că nu poți achita o reparație urgentă, am scos iar bani din ce pusesem deoparte pentru bătrânețe.

— Eram într-o perioadă grea! a izbucnit Lidia. Sunt fiica ta. Nu mi-ai dat banii unui străin!

— Știu. De aceea te-am ajutat fără să-ți cer dobândă și fără să te fac de rușine în fața familiei. Dar ajutorul meu nu înseamnă că îți aparține viața mea.

Unchiul Sandu s-a aplecat puțin înainte, iar mătușa Elena și-a dus mâna la gură. Lidia a încercat să închidă carnețelul, însă mama și-a pus palma peste el.

— Mai este ceva, a continuat Mariana.