plece.
— Nici atunci când eram obraznică?
— Mai ales atunci.
Rachel voia și ea să știe dacă Vanessa se mai gândea măcar la noi.
— Mama întreabă vreodată de noi?
— Uneori. Îi trimit fotografii cu voi.
— Și îți răspunde?
— În ultima vreme, nu.
— De ce nu-i spui odată ce gândești cu adevărat despre ea?
— Pentru că voi ați suferit deja destul.
Rachel m-a privit îndelung.
— Tată, trebuie să începi din nou să te gândești și la tine. Găsește-ți o iubită. Și tu meriți să fii fericit.
Am încercat să zâmbesc.
— Cu șapte copii? Probabil ar trebui mai întâi să pun un semn de avertizare la intrare.
— Tată! a exclamat Rachel râzând.
— Glumesc, scumpa mea. Sunt fericit atât timp cât vă am pe voi.
Din când în când, chiar am încercat să cunosc pe cineva.
Dar, imediat ce majoritatea femeilor aflau că aveam șapte copii, interesul lor dispărea destul de repede.
Nu m-am





Comments