decizii financiare fără să mă întrebi?
— De când am înțeles că salariul meu îmi aparține și mie.
A râs disprețuitor.
— Te-a învățat cineva să vorbești așa?
Nu i-am răspuns.
El a presupus că era doar o încercare trecătoare de independență. Era convins că, după câteva zile, aveam să cedez, așa cum făcusem de atâtea ori.
Nu știa că de data aceasta lucrurile erau diferite.
Între timp, am început să observ și alte semne ale vieții duble pe care o ducea. Gabriel pleca mai des de acasă, își ascundea telefonul și primea mesaje la ore târzii. Când îl întrebam unde fusese, îmi spunea că lucrează peste program.
Într-o seară, a venit acasă purtând același parfum pe care îl simțisem la Carla.
Am știut atunci că nu mai aveam nevoie de explicațiile lui.
La aniversarea celor douăzeci și cinci de ani de căsnicie, am mers la restaurantul rezervat de Gabriel. Nu pentru
Comments