Soțul meu m-a dus la notar fără să-mi spună că pregătise deja vânzarea apartamentului moștenit de la părinții mei. „Semnează odată, Ana. Ne faci de râs!”

la el.

— E frumos, mami.

— Îți place?

— Da.

Mara a venit și ea și a sărit cu amândouă picioarele pe el.

— E moale!

Am zâmbit.

În seara aia, când copiii au adormit, am pus actele apartamentului într-un dosar și l-am băgat în dulapul meu. Cheia de la apartament era pe masă. Doar una. A mea.