Soțul meu m-a dus la notar fără să-mi spună că pregătise deja vânzarea apartamentului moștenit de la părinții mei. „Semnează odată, Ana. Ne faci de râs!”

murdărit amândouă pe față și am început să râdem.

Nu mai râsesem așa de luni întregi.

Frigiderul l-am reparat în rate.

Am pus masa veche a mamei lângă fereastră.

Am spălat perdelele și le-am agățat din nou în sufragerie.

Vlad și Mara și-au ales singuri culorile camerelor.

Nu aveam multe lucruri.

Dar cele pe care le aveam erau așezate așa cum ne plăcea nouă.

Într-o după-amiază am cumpărat un covoraș nou pentru hol.

Nu era scump.

L-am ales pentru că îmi plăcea culoarea.

Când am ajuns acasă, m-am surprins pregătindu-mi în minte explicația.

„Era la reducere.”

„Aveam nevoie.”

„Nu am dat mult.”

Apoi m-am oprit.

Nu trebuia să justific nimănui de ce cumpărasem un covoraș din banii mei.

M-am așezat pe marginea patului.

Și am început să plâng. Am rămas așa câteva minute.

Apoi m-am ridicat și am pus covorașul în hol.

Vlad a ieșit din cameră și s-a uitat

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy