unde mă duc?
Aproape că mi-a scăpat ceașca din mână.
Aceeași întrebare pe care i-o pusesem eu când mă încuiase.
„Cum ies dacă am nevoie de ceva?”
Iar el îmi răspunsese: „Și unde să ieși?”
— La Sergiu, am spus. Stați și voi ca bărbații. Mai discutați una-alta.
De partea cealaltă a gardului s-a făcut liniște.
Valeriu nu s-a dus la Sergiu.
S-a dus la vărul lui.
În seara aceea, fiica noastră, Irina, a venit la mine.
A intrat în curte, a văzut gardul și s-a oprit.
— Mamă…
— Știu cum arată.
A început să râdă.
Apoi a început să plângă.
M-a îmbrățișat atât de strâns încât aproape nu mai puteam respira.
— De ce nu mi-ai spus?
— Ce să-ți spun?
— Cum se purta cu tine.
M-am uitat spre verandă.
— Pentru că nici eu nu-i spuneam „cum se poartă”. Îi spuneam „așa e el”.
Irina a rămas peste noapte.
Luni dimineață am mers
Comments