Warren și-a trecut o mână prin păr.
„Am greșit.”
„Da.”
„Și cred că n-am încetat niciodată să te iubesc.”
Fraza aceea mi-ar fi schimbat viața cu șapte ani în urmă.
Atunci aș fi dat orice s-o aud.
Dar timpul are un fel ciudat de a ne transforma dorințele.
Ceea ce odată ar fi fost salvarea mea era acum doar o mărturisire târzie.
„Poate că m-ai iubit”, am răspuns. „Dar a existat un moment în care ai hotărât că iubirea pentru mine nu era de ajuns ca să rămâi.”
O lacrimă i-a alunecat pe obraz.
„Nu mai există nicio șansă pentru noi?”
L-am privit calmă.
„Există șansa să fii un tată bun pentru Sophie. Și vreau să profiți de ea.”
„Și pentru noi?”
Am clătinat încet din cap.
„Căsnicia noastră s-a încheiat când mi-ai cerut să semnez actele acelea.”
Warren s-a uitat spre sufragerie, unde Sophie începuse să cânte în timp






Comments