asta? întrebă el.
— Înainte să răspund, vreau să te întreb ceva.
— Ce?
— Ai discutat cu un avocat despre posibilitatea de a obține control asupra bunurilor mele pretinzând că nu sunt capabilă să le administrez?
Fața lui îi dădu răspunsul înaintea cuvintelor.
— Nu era ceea ce crezi.
— Atunci ce era?
— Încercam să mă pregătesc.
— Pentru ce?
Alexandru ridică vocea.
— Pentru viitor! Tu ai fost distrusă ani întregi, Mariana! Cine crezi că a ținut totul în picioare?
Ea îl privi.
— Tu ai avut grijă de mine când eram în cel mai rău moment al vieții mele.
Vocea îi tremură pentru prima dată.
— Și pentru asta îți voi fi recunoscătoare toată viața.
Alexandru păru să se relaxeze.
Dar Mariana continuă:
— Recunoștința nu îți dă dreptul să-mi transformi durerea într-o sentință pe viață.
Tăcere.
— Faptul că m-ai ajutat atunci nu înseamnă că îți datorez casa mea, banii mei, reputația mea sau restul vieții mele.
Comments