Am desfăcut hârtia.
⠀
Înăuntru era desenată o mașină albastră, cu trei oameni înăuntru.
⠀
Sub desen, Martina scrisese cu ajutorul educatoarei:
⠀
„TATI, ÎMI PLACE CÂND VII SĂ MĂ IEI. TE IUBESC.”
⠀
Am rămas mult timp privind acele cuvinte.
⠀
Nu știam dacă desenul fusese făcut în dimineața accidentului sau cu câteva zile înainte.
⠀
Dar știam că Martina îl iubise pe tatăl ei.
⠀
Cu acea iubire curată, necondiționată, pe care doar un copil mic o poate oferi.
⠀
Și am înțeles că, oricât de mult îl uram pe Nicolae pentru alegerea lui, nu voiam ca amintirea fiicei mele să fie înghițită de ura mea.
⠀
Martina merita să fie amintită pentru felul în care râdea.
⠀
Pentru felul în care dansa prin bucătărie.
⠀
Pentru întrebările ei fără sfârșit.
⠀
Nu doar pentru ultimele ore ale vieții.
⠀
***
⠀
La aproape un an de la accident, am primit o scrisoare de la Nicolae.
⠀
Nu era prima.
⠀
Dar era prima în
Comments