Soțul meu și-a petrecut toată după-amiaza organizând o petrecere pentru prima lui iubire

carton colorat.

⠀

Într-o zi, mama m-a întrebat dacă vreau să mă ajute să strâng lucrurile.

⠀

Am izbucnit în plâns.

⠀

— Nu! Te rog, nu atinge nimic!

⠀

Mama m-a îmbrățișat.

⠀

— Bine, iubita mea. Nu atingem nimic.

⠀

Am rămas așa încă multe săptămâni.

⠀

Apoi, într-o duminică dimineață, am deschis singură ușa.

⠀

Camera mirosea încă a șamponul ei cu căpșuni.

⠀

Pe pat era ursulețul preferat.

⠀

Pe birou se aflau câteva creioane colorate și o foaie neterminată.

⠀

M-am așezat pe covor.

⠀

Am luat ursulețul în brațe.

⠀

Și am plâns până când n-am mai avut lacrimi.

⠀

Dar în ziua aceea am făcut ceva ce nu reușisem până atunci.

⠀

Am deschis sertarul biroului.

⠀

***

⠀

Înăuntru am găsit desene, abțibilduri și câteva felicitări pe care Martina le pregătise pentru diferite ocazii.

⠀

Una era pentru ziua mea.

⠀

Alta pentru bunica.

⠀

Iar ultima avea scris pe ea, cu litere mari și strâmbe:

⠀

„PENTRU TATI”.

⠀

Am simțit că mi se oprește respirația.

⠀