Tata a rămas în pragul sufrageriei, cu o mână sprijinită de balustrada scării. Nu părea surprins să-l vadă pe bunicul. Părea îngrozit.

în seara asta se întoarce.

— Cine?

— Helen.

Tata a închis ochii.

— George…

— Mi-a promis, David. Mi-a promis că nu mă lasă singur.

Am simțit cum îmi îngheață mâinile.

Bunicul s-a întors spre mine.

— Emily, te rog să vii. Nu trebuie să faci nimic. Doar să stai lângă mine până adorm. Când închid ochii și nu mai aud pe nimeni, mi-e teamă că nu mă voi mai trezi.

Atunci am înțeles că întrebarea lui nu avea sensul de care mă temusem.

Era rugămintea unui om speriat.

Dar nu era nici o situație pe care o puteam rezolva pur și simplu mergând să dorm în patul lui.

— Bunicule, i-am spus încet, pot să stau cu tine și să vorbim. Dar trebuie să găsim o soluție prin care să fii în siguranță și să nu te mai temi atât de mult noaptea.

El a încuviințat, deși nu părea pe deplin convins.

Tata a