Tata a rămas în pragul sufrageriei, cu o mână sprijinită de balustrada scării. Nu părea surprins să-l vadă pe bunicul. Părea îngrozit.

mai puteam fi sigur că în fiecare moment înțelege cine ești și ce se întâmplă în jurul lui. Nu voiam să ajungeți într-o situație care să vă sperie sau să vă rănească pe vreunul dintre voi.

Am privit spre bunicul, care stătea cu umerii aduși înainte.

— Dar de ce nu mi-ai spus direct?

Tata și-a trecut mâna peste față.

— Pentru că mi-a fost teamă să recunosc cât de repede se schimbă. Și pentru că am făcut o greșeală. Am crezut că avertismentele sunt suficiente.

— Nu au fost. M-ai făcut să mă întreb dacă bunicul ascunde ceva îngrozitor.

— Știu. Îmi pare rău.

Bunicul a ridicat privirea.

— Nu vreau să vă certați din cauza mea.

M-am apropiat și m-am așezat pe un scaun în fața lui.

— Bunicule, de ce ai venit în seara asta?

El m-a privit cu o tristețe atât de adâncă, încât aproape că nu l-am mai recunoscut.

— Pentru că