Tata vitreg m-a crescut nouă ani, dar când l-am rugat să mă însoțească la festivitatea de absolvire a liceului, mi-a aruncat invitația pe masă și mi-a spus: „Acolo merg tații adevărați, Daria! Eu nu sunt tatăl tău și nu vreau să mă fac de râs în fața oamenilor!”

cu noi.

Am acceptat.

În drum spre casă, bunicul era obosit, dar fericit. Ținea florile primite de la director pe genunchi și zâmbea din când în când.

— Bunicule, astăzi ai fost vedeta festivității, i-am spus.

— Lasă, fata tatii. Vedeta ai fost tu. Eu doar am venit să te țin de braț.

Am râs și i-am sărutat obrazul.

În săptămânile următoare, Sorin a început să se poarte altfel. Nu a mai folosit niciodată cuvintele „copilul altuia” când vorbea despre mine. A venit la ședința cu părinții înainte de bacalaureat și m-a ajutat să mă pregătesc pentru admiterea la facultate.

Nu l-am iertat imediat. Au fost zile în care încă mă durea ce spusese, iar el a trebuit să accepte asta fără să-mi ceară să trec peste.

Dar a continuat să fie prezent.

Când au venit rezultatele la bacalaureat, am mers întâi la bunicul să-i dau vestea. Promovasem cu o medie foarte