pe prispă.
⠀
Afară ningea liniștit.
⠀
S-a gândit la tatăl ei, care îi hotărâse viitorul fără să o întrebe.
⠀
La fratele ei, care o tratase ca pe o povară.
⠀
Și la bărbatul aproape surd, despre care tot satul spunea că era nebun, dar care nu ridicase niciodată mâna asupra ei și nu-i ceruse nimic împotriva voinței sale.
⠀
Când s-a întors în casă, Ghedeon stătea lângă sobă, cu carnețelul în poală.
⠀
Rozalia i-a luat creionul.
⠀
„Vreau să rămân. Dar numai dacă mă vei trata mereu ca pe un om liber.”
⠀
Ghedeon a zâmbit.
⠀
„Asta îmi doresc și eu.”
⠀
Au trecut lunile.
⠀
Ghedeon a continuat controalele medicale. Auzul nu i-a revenit, dar durerile au devenit mult mai rare, iar tratamentul i-a îmbunătățit starea.
⠀
Rozalia a început să învețe, împreună cu el, semne simple prin care să comunice mai repede decât prin scris.
⠀
Au amenajat o mică grădină lângă casă.
⠀
Primăvara, au înflorit primele
Comments